Dragobetele , zeu al iubirii

 

Iubirea  a fost cantata in toate limbile lumii, s-au scris infinite poezii si scrisori de dragoste in numele iubirii un numar infinit de persoane sau bucurat au plans , au ras de fericire.Fiecare din noi se manifesta diferit in numele iubirii, numai natura este aceiasi de fiecare data , cu acelasi peisaj, cu acelasi parfum, cu aceleasi vibratii  pe care ni le daruieste noua cu un scop anume  in numele iubirii, al noului si al bucuriei     .Suntem mai constienti ca niciodata ca acolo unde este iubire nu poate fi cearta sau razboi.   Traditia a lasat pentru fiecare popor date importante care sa reinventeze  si sa treaca generatii intregi prin noi cicluri de viata; altfel totul ar parea pustiu , rece si monoton.     La  noi   Dragobetele   este      zeul tineretii , stapanul dragostei si al bucuriei, el aduce buna dispozitie si descoperirea noului anotimp de Primavara care aduce prosperitate ceea ce inseamna viata. Totul devine viu incepand de la paduri , care prin verdele copacilor si al plantelor aduc viata in intregul univers 

 , impreuna cu toate vietuitoarele care se trezesc la viata..        Dragobetele se sarbatoreste pe data de 24 Februarie si  se spune ca ar fi fiul Babei Dochia cea care isi scutura cojoacele la sosirea acestei sarbatori. Dragobetele este sarbatorit atat de tineri cat si de catre cei batrani care iau parte la acesta bucurie  simtindu-se la fel de tineri ca altadata si crescand vointa de a o lua de la inceput. Tinerii  mergeau la biserica , imbracati in haine de sarbatoare iar dupa aceea  plecaau in alai in padurile din imprejurimi.  Padurea este locul unde pasarelele isi reancep viata cautandu-si mai intai perechea potrivita pentru a-si face cuibul, de aceea prin vai si lunci se aud numai ciripit de pasarele .  Tinererii ajunsi la padure aduna flori de primavara pe care le pun la icoane pana la Sanzaiene sau le pun in  apa topita de la ultimile zapezi ale Babei Dochia , pentru  a face baie  cu  apa parfumata plina de magie. Cand fiecare tanar strange buchetele de flori , incep sa coboare catre sat strigandu-se unii pe altii , alergand pana cand fiecare tanar isi gaseste perechea careia ai jura iubire. Totul se aseamana  cu zborul pasarelelor care anunta un nou inceput. De aici incepe marile povesti  de  iubire  ce  sunt urmate de casatorii .Generatii intregi au sarbatorit Dragobetele si au transmis mai departe acesta traditie pentru ca tinerii sa poata intelege ca avem o istorie veche ca popor , si ca toate acestea ne apartin far sa imprumutam nimic din viata altor popoare. Suntem unici avem Dragobetele nostru care dupa nume se aseamana cu un tanar puternic  si care nu poate fi inlocuit cu nici un alt nume. In numele iubirii cu totii ne-am plecat, cu totii am devenit mai buni si am incercat sentimente care nu aveau hotare, nu-i tarziu niciodata sa le cultivam din nou.  IUBIRE RADIEZI SI TOT IUBIRE CULEGI.